Dincolo de rochia roşie se ascund dragoni ce aruncă flăcări. Dincolo de profunzimi se ascund puteri incredibile pe care ea nu reuşeşte să le vadă încă. Dincolo de gândurile neliniştite se ascunde o înţelepciune fabuloasă. Dincolo de lacrimile ei se ascunde un zâmbet blând, echilibrat, inocent şi senin. Dincolo de tristeţea ei ce muşcă din nopţile ei ce ar trebui să fie liniştite se ascund aripi strălucitoare. Dincolo de neputinţa ei se ascunde un vis împlinit. Dincolo de singurătate se ascund fraţii ei, îngerii. Dincolo de locul în care s-a oprit să plângă se ascunde călătoria cuvântului LUI ce a ajuns până la ea.
Dincolo de toate se ascund miracolele ei. I-a luat mereu prin surprindere pe toţi cu blândeţea împlinirilor, cu adevărul viselor şi cu bunătatea trăirilor. Dincolo de întâmplare se ascunde capacitatea ei de a rezista. Dincolo de ALB se ascunde intensitatea sensibilităţii, pasiunii şi ardorii ei. Dincolo de întuneric se ascunde iubirea ei. Dincolo de toate acestea un copil alerga cu un fulg de nea în palme şi voia să mulţumească unui înger pentru perfecţiunea pe care o primise în dar. O mână caldă l-a mângâiat pe creştet şi, în faţa îngerului ce plângea, copilul s-a oprit şi l-a întrebat de ce nu zboară. Când lacrimile îngerului au căzut în palmele copilului acesta a spus simplu: "Mulţumesc! Acum ştiu de unde vin fulgii de nea!" Şi îngerul a zâmbit.
În aceeaşi clipă Cerurile s-au deschis şi pentru că un copil şi-a trăit visul până la capăt dorindu-şi să mulţumească unui înger Pământul a fost curăţat de păcate.
Pentru că un copil a mulţumit, fulgii de nea au vindecat Pământul. Apoi... a venit Crăciunul!
