Şi dacă mai întâi a fost furtuna şi abia apoi fluturele a primit pulbere de stele pe aripi ca să poată zbura? Şi dacă mai înainte de târziu e doar niciodată? Şi dacă licuricii care astăzi te călăuzesc au fost mai înainte comete ce s-au topit în scânteia divină numită soare, centrul universului numit OM? Şi dacă am fost în deplinătatea puterilor mele chiar din pântece şi acolo mi-am câştigat mai întâi toate bătăliile? Şi dacă paşii mei de acum sunt luminaţi de îngerul care sunt încă?
Şi dacă vârsta nu are de a face cu recunoştinţa? Şi dacă ce este pentru unii întâmplător e doar un scenariu bine scris cu o baghetă magică albastră? Şi dacă eu sunt curcubeul de dincolo de nori, conexiunea cu Timpul ce deja s-a oprit, căci viaţa mea sunt eu şi fără mine totuşi nu se învârte nimic? Şi dacă eu sunt Pământul care strigă: "Oameni la orizont!" Şi dacă eu sunt lumina sabiei pe care o ţin cu toate puterile strâns în mâini străbunii mei? Şi dacă muntele dinlăuntrul meu e mai adânc decât m-aş fi gândit vreodată şi eu cu mine am făcut legământul alb? Şi dacă eu sunt soluţia la cea mai cumplită enigmă a acestei vieţi? Şi dacă răspunsurile sunt tot eu? Şi dacă...
