Pasărea de Foc

Când plânge Pasărea de Foc oricine poate să meargă pe apă. Când râde Pasărea de Foc oricine poate să ridice ochii în lumină. Când Pasărea de Foc cântă nimeni nu mai rătăceşte pe poteci. Salamandrele sunt scânteile ce au căzut când Pasărea de Foc a venit pe lume. Din dansul lor între două lumi ea renaşte mereu şi mereu şi mereu...  Când Pasărea de Foc păşeşte, vântul uită să bată, iar soarele, hipnotizat, gândeşte mai puţin şi simte mai mult.  Acolo unde Pasărea de Foc trăieşte, vibrează aerul de prea mulţi îngeri care uită că sunt îngeri şi se visează oameni. 
Acolo unde cad lacrimile Păsării de Foc rănile se închid fără să fie întrebate. 
Atingerea Păsării de Foc aduce cu sine vindecarea nemuririi, a cărei sămânţă o purtăm în noi.
Dacă primeşti încrederea ei nimic nu îţi mai opreşte zborul. Dacă accepţi prietenia ei vei zâmbi veşnic. Dacă te laşi vindecat de ea, te va proteja întotdeauna. Dacă Pasărea de Foc te iubeşte înseamnă că eşti nemuritor deja.