Viscolul Luminii

Te-ai tăvălit în cenuşa Păsării Phoenix şi nemurirea ei s-a prins de tine. Blana ta a luat culoarea ei şi, pentru o vreme, cei de care credinţa nu se poate apropia nu au ştiut cu cine stau de vorbă. Ai ascultat sub cenuşă calm, fără să le dezvălui adevărul. Rar ai vorbit şi atunci, deşi gura ta doar adevărul putea rosti, nu te-au crezut. Le-ai spus că vine viscolul luminii, dar au râs. Le-ai spus multe, dar cum să înţeleagă ei? Când însă profeţiile tale s-au adeverit te-au privit cu alţi ochi. Limpezi, clare, fără ocolişuri vin răspunsurile tale la întrebările lor. Ţi-ai mai pierdut răbdarea uneori, căci setea de dreptate nu te lasă liniştit să fii. Ţi-ai lăsat paşii să rătăcească prin Pădurea care ţi-e atât de dragă, doar ca să-ţi aminteşti cum se simte pământul. Ţi s-a făcut lehamite de răutatea lor, ţi-a fost capul greu de atâtea cuvinte aruncate doar ca să lovească. Dar nu tuturor le este dat să ştie. Nu tuturor le este menit să împlinească. Tăcerea e greu de purtat, dar să porţi cuvinte e infinit mai greu. Timpul s-a oprit şi Lumina cade pe Pământ aşternându-se uşor. Nici o lopată nu poate să o ridice, nici un buldozer n-o poate aduna de pe străzi, nimic nu poate anula viscolul luminii. E vremea... 
Te privesc în ochi, aşa cum am făcut dintotdeauna. Îţi ştiu culoarea şi te ştiu pe tine. Cuvintele le-am împărţit cu tine. Unde ai tăiat tu cu sabia lor, eu am vindecat. Nu am fugit nici unul de rost. 
Am aşteptat atât de mult să ningă cu lumină, să se cureţe acest Pământ de răul care l-a cuprins. Am ieşit cu braţele deschise în întâmpinarea fulgilor albi şi am alergat să te cuprind în braţe aşa cum ai fost. Alb. Lup Alb, căci lumina te-a readus la lumina ei şi cenuşa s-a scuturat de pe blana ta. Profeţia s-a adeverit încă o dată şi nimeni nu mai poate spune că se poate altfel. Nimeni nu poate fugi la infinit de adevăr. Nimeni. Abia când ai apărut în straiele tale albe ai primit şi tu răspunsul la singura întrebare pe care ai pus-o. Când rugăciunea a fost rostită şi ai ţinut cea dintâi slujbă a Luminii în deplină libertate adevărata credinţă a străbunilor a curăţat cenuşa răului şi nimic din ce a fost nu va mai fi. Acum totul e bine...