Când săbiile au fost ridicate, întunericul a şi pornit la război. Călăreţii fără cap bântuie lumea. Oamenii se ascund prin scorburi, peşteri şi vizuini în speranţa că nu se vor întâlni cu întunecatele spirite, dar cum să înţeleagă că un singur pas în Lumină ar fi suficient.
Păzitorii Pământului sunt în Lumină dintotdeauna şi au culoare doar dacă vor să aibă. Când reuşesc să aducă în Lumină oameni dansează aşa cum rar ţi-e dat să vezi în viaţă.
Vindecătorii însă ştiu dinainte ce şi cum şi mai ales unde trebuie să fie când este nevoie de ei. Ei aşteaptă uneori secole la rând clipa în care trebuie să cureţe o rană şi să o coasă cu fire de Lumină. Ei prind norii în palmele lor şi lacrimile acestora sfârâie pe marginile rănii. Vindecătorii mută munţii din loc dacă sub ei creşte singura plantă de leac de care au nevoie să vindece. Vindecătorii schimbă viaţa celor care vor să fie vindecaţi. Fără acordul oamenilor ei nu pot face nimic. Când nu li se dă voie să vindece suferă şi stau cu capul în jos, de durere. Când nu pot să-şi împlinească menirea, cheamă Lupii Albi să urle pentru ei. Şi aceştia vin, căci e misiunea lor să vină. Când Lupii Albi urlă e semn că Vindecătorii plâng. Când trec Călăreţii fără cap, Vindecătorii sunt pe aproape. Săbiile întunericului taie tot ce întâlnesc în calea lor, dar dacă Vindecătorii reuşesc să treacă în Lumină cu Oameni de mână, curăţaţi şi vindecaţi fericirea lor tăcută li se citeşte pe chip. Au împlinit ce trebuia împlinit. Se întorc pe Pământ acolo unde simt că trebuie să fie şi bucuria lor îi face nevăzuţi Călăreţilor fără cap. E drept că furia acestora creşte când e pustiu în jurul lor. E drept că Pădurea e plină de praful ridicat de caii negri, că frunzele din care viaţa s-a scurs înainte de îngheţ se ridică până la cer în vârtejuri cumplite, că ceaţa pe care o emană sufletele lor negre prinde ca-ntr-o pânză de păianjen pe oricine nu este destul de atent. Dacă ţi se pare greu înseamnă că un ceva anume îţi scapă. Dacă nu vezi nici în al doisprezecelea ceas urmările necredinţei tale e semn că pânza de păianjen nu te-a prins degeaba. Vindecătorii aşteaptă să faci pasul spre Lumină. Sunt lângă tine. E suficient să ridici ochii din pământ. Când disperi şi simţi că nu mai nici o şansă urlă şi Lupii Albi te vor auzi. Nimeni pe lumea asta nu are auzul lor, nimeni nu se bucură mai tare ca ei atunci când urletul de dorinţă de trecere prin Poarta Luminii ajunge la ei. Ridică ochii după ce urletul tău i-a adus lângă tine şi vei vedea că Vindecătorii te-au desprins din pânza în care Călăreţii fără cap te-au prins. Tăişul sabiei lor nu te mai poate atinge de acum. Eşti în paza Lupilor Albi, eşti vindecat acum şi credinţa ta e semn că misiunea lor e împlinită. Când vei înţelege că frică nu trebuie să simţi acela este semnul că iubirea Lupilor Albi îţi cutreieră prin sânge. Când toate sufletele vor trece în Lumină, Lupii Albi vor urla aşa cum nu au făcut-o niciodată. Când acest lucru se va întâmpla Călăreţii fără cap se vor topi şi vor dispărea în întunericul din care s-au născut. Şi când acest lucru se va întâmpla Păzitorii Pământului vor dansa cel mai frumos şi nevăzut dans al creaţiei.
