Când legămintele se rosteau nimic nu le mai schimba, de aceea astăzi ce trebuie să se întâmple se întâmplă.
Când se purta unul altuia de grijă era ceva firesc, de aceea astăzi există atâtea coincidenţe.
Când era întregul întreg şi ideea era idee, iubirea era şi ea iubire. Când era vremea călăuzelor nu exista loc în care lumina să nu poată pătrunde. Era vremea când
paşii pe Pământ nu erau de om.
Astăzi e vremea când visele îţi spun că ai aripi şi aripile îţi aduc aminte că ai venit să călăuzeşti. Este vremea când trezirea ta limpezeşte apele. Nu este vremea îndoielilor, nu este decât vremea când trebuie să asculţi, să taci şi să priveşti, căci ştii atât de multe. Este vremea când lumina clădeşte adăposturi pentru cei ce şi-au adus aminte cine sunt. Este vremea când marea Poartă se deschide pentru cei ce au acceptat schimbarea. Este vremea iubirii din nou. A legămintelor rostite în cea dintâi viaţă, a asumării unui rol. E vremea însoţirii şi a împlinirii. E vremea să-ţi aduci aminte cine eşti şi tu! E vremea să îmbrăţişezi necunoscuţii! E vremea să vină şi cei rămaşi ca să ne aştepte. E vremea ca Sceptrul să fie lăsat să aducă echilibru. Trezeşte-te şi lasă sângele să-şi amintească şi el de rostul lui! Trezeşte-te şi lasă viaţa să te străbată! Un pas mai este până la trecere şi trebuie să-l faci! Fii purtător al luminii! Iubeşte-ţi schimbarea căci e singura ta certitudine! Lasă lumina să pătrundă acolo unde te-ai opus cândva! Lasă-te în voia ta şi vei fi iubire!
