E greu să împrăştii culori în fiinţa ta? E grea răspândirea luminii dinspre înlăuntru spre afară?
Să fie simplă transformarea?
E greu să fiu eu însămi?
Până la ultimul detaliu totul este simplu. Oricât ar părea de ciudat şi cea mai cumplită alegere a mea a fost de fapt cea mai bună, căci astfel mi-am adunat curajul să pot înfrunta simplu totul.
Mi-am strâns temerile într-o palmă ca să pot ţine sabia luminii în cealaltă şi să pot lupta. Mi-am întrecut aşteptările ca să pot depăşi obstacolele. Sunt clipe în care m-am simţit singură, nesigură, dar ele sunt prea puţine şi trebuie să le uit trecătoarea existenţă oricât de întunecate par. E vremea ultimului pas spre cel dintâi. Soarele este mândru de florile ce înfloresc în urma paşilor mei albiţi de atât de multe chinuri. Buchete de vise împlinite umplu braţele îngerilor bucuroşi că am înţeles de ce mi-a dispărut frica atunci când am privit-o în faţă. De atâtea puteri dispun când sunt pusă la încercare încât abia acum înţeleg de ce a trebuit să le duc eu pe toate. Mi-am schimbat fericirea în nefericire şi am luat decizia de a o schimba din nou în fericire ştiind că va trebui totuşi să mai suport vechea vibraţie o vreme.
