Dacă într-o zi vei vedea flacăra la care ai visat mereu ce ai face? Ai lăsa-o să ardă până dispare sau ţi-ai da seama că este vorba de scânteia ta divină?
Când o viaţă ai crezut în iubire şi ai dăruit-o mereu, devii una cu cei care au primit şi nu au răspuns în nici un fel sau vei fi tu însăţi schimbarea dăruind fără să te mai gândeşti la răspunsuri? Noaptea e cel mai bun moment pentru a vedea limpede, ziua ştii deja totul. Uneori ai răspunsuri pe care nu le poţi da. Nici măcar ţie însăţi.
Pentru cel căruia îi este sete apa are gustul cel mai bun din lume. Visând, zburând, uitând de aripi, nu mai atingi apa. Atunci când înţelegi tot ceea ce trebuie să înţelegi la momentul la care este necesar să înţelegi eşti ceea ce crezi nu ceea ce-ţi doreşti să fi.
Şi vremea înţelegerii e la doi paşi.
Când o viaţă ai crezut în iubire şi ai dăruit-o mereu, devii una cu cei care au primit şi nu au răspuns în nici un fel sau vei fi tu însăţi schimbarea dăruind fără să te mai gândeşti la răspunsuri? Noaptea e cel mai bun moment pentru a vedea limpede, ziua ştii deja totul. Uneori ai răspunsuri pe care nu le poţi da. Nici măcar ţie însăţi.
Pentru cel căruia îi este sete apa are gustul cel mai bun din lume. Visând, zburând, uitând de aripi, nu mai atingi apa. Atunci când înţelegi tot ceea ce trebuie să înţelegi la momentul la care este necesar să înţelegi eşti ceea ce crezi nu ceea ce-ţi doreşti să fi.
Şi vremea înţelegerii e la doi paşi.
Vremea să facem ce trebuie făcut este aici şi ea. Vremea întunericului e pe sfârşite şi în oraşul plin de umbre, de după focul cel mare, cenuşa a acoperit totul. Ai nevoie de felinare ca să vezi dincolo de gând, semn clar că eşti cel care eşti dincolo de ceea ce eşti. Nu face nimic din ceea ce nu vrei să faci şi tot din ceea ce simţi şi vrei să faci este bine să faci.Ţi-e senin în gânduri şi inima la fel, căci nu degeaba porţi felinarul în mâna ta. Deci călăuze spre adevăr suntem, unii lângă alţii şi mereu unul suntem toţi. Călăuze spre muntele unde florile încolţesc doar din Alb.
Se risipeşte oraşul ars, se duc pe aripi de albă tăcere strigăte în care acesta s-a despicat din durerea de a deveni interzis. Ninge cu cenuşă, suntem puţini, dar ştim cine suntem şi ne cunoaştem adevărurile întregi. Suntem câţiva, dar ne avem unii pe alţii şi unul suntem toţi. Vorbim puţin, răsuflând adânc la fiecare rost rostit şi căldura noastră aduce lumina din dorinţe la lumină. Când deschidem ochii nu ameţim căci am deprins arta zborului deplin din atâtea căderi şi am învăţat credinţa de la pietrele calde ascunse bine de strămoşi. Am atins zorii cu călăuzirea noastră şi vine şi vremea zăpezii chiar astăzi.
Astfel a început vremea LUMINII
Se risipeşte oraşul ars, se duc pe aripi de albă tăcere strigăte în care acesta s-a despicat din durerea de a deveni interzis. Ninge cu cenuşă, suntem puţini, dar ştim cine suntem şi ne cunoaştem adevărurile întregi. Suntem câţiva, dar ne avem unii pe alţii şi unul suntem toţi. Vorbim puţin, răsuflând adânc la fiecare rost rostit şi căldura noastră aduce lumina din dorinţe la lumină. Când deschidem ochii nu ameţim căci am deprins arta zborului deplin din atâtea căderi şi am învăţat credinţa de la pietrele calde ascunse bine de strămoşi. Am atins zorii cu călăuzirea noastră şi vine şi vremea zăpezii chiar astăzi.
Astfel a început vremea LUMINII
